Revoluţia din 1989 şi teoriile conspiraţiei. Gelu Voican Voiculescu: Pentru noi, alternativă nu era ca în restul ţărilor. Era Ceauşescu sau ruşii (Partea I) | VIDEO
Istoricul Alex Mihai Stoenescu a dezvăluit în volumul „Cronologia evenimentelor din decembrie 1989” că înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu de la conducerea României a fost hotărâtă la întâlnirea Bush-Gorbaciov de la Malta, contrazicând documente şi declaraţii oficiale care au infirmat existenţa unor astfel de discuţii.
Fost vicepremier şi membru CFSN, Gelu Voican Voiculescu a afirmat într-un interviu ce face parte dintr-un proiect mai amplu privind Revoluţia că România se afla într-o situaţie specială şi avea de ales între două rele.
„M-aţi întrebat de ’89. Trebuie să particularizăm puţin analiza, remarcând că noi eram într-o situaţie specială, până atunci, pentru noi alternativă nu era ca în restul ţărilor, comunismul sau libertatea, la noi era Ceauşescu sau ruşii. Şi atunci orice tentativă de a-l înlătura pe Ceauşescu deschidea posibilitatea ca să vină în fruntea partidului un om al ruşilor. Ei, sentimentul ăsta, de demnitate naţională, ne-a făcut să îi înghiţim lui Ceauşescu toate teribilismele dictatoriale, spunând că noi toţi spuneam măcar ne stăpâneşte unu de-al nostru, nu un om al ruşilor. El a sesizat această particularitate a situaţiei romaneşti şi a exploatat-o din plin, jucând pe coarda sensibilă a naţionalismului nostru. Se vorbeşte de comunism naţionalism, e o contradicţie în termeni, comunismul e prin excelenţă internaţionalism, naţionalismul nu e compatibil cu comunismul, dar, mă rog, în lipsa unor termeni adecvaţi, se formulează tot felul de împerecheri nefericite de cuvinte. Practic, România asistase la căderea regimurilor din lagărul socialist şi mai rămăsesem noi şi Albania”, a declarat Gelu Voican Voiculescu.
Ceauşescu, înlăturat la pachet cu Noriega
În cartea sa, „Cronologia evenimentelor din decembrie 1989”, istoricul Alex Mihai Stoenescu scrie că Serviciul de Securitate românesc a aflat despre hotărârea luată de preşedintele SUA, George H.W. Bush şi liderul sovietic Mihail Gorbaciov la întâlnirea de la Malta privind înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu, dintr-o sursă primară şi demnă de încredere, fapt ce denotă profesionalismul la care ajunsese serviciul de informaţii românesc, dacă avea o sursă la o astfel de întâlnire.
În seara zilei de 3 decembrie 1989, o sursă directă şi sigură, cetăţean străin cu acces la informatia primară, a transmis legăturii sale din Securitate mesajul că, la Malta, Gorbaciov şi Bush au hotărât înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu, simultan cu a dictatorului Noriega din Panama. După ora 22.00, în aceaşi seară de 3 decembrie, generalul Iulian Vlad îl informează pe Nicolae Ceauşescu asupra deciziilor luate de liderii SUA şi URSS la Conferinţa de la Malta. Ca urmare, generalul Vlad s-a deplasat de urgenţă într-o locaţie specială pentru verifica a personal informatia. Sursa a confirmat datele înţelegerii de la Malta si a furnizat alte câteva amănunte. Ca urmare a acestei întalniri, dar şi pe baza informaţiilor obţinute din reţeaua care acţiona în anturajul întâlnirii de la Malta, şeful Departamentului Securităţii Statului a întocmit două note cu caracter ultrasecret.
Conform primei note, „în cursul discuţiilor din Malta, secretarul general al PCUS, Mihail Gorbaciov, şi preşedintele american George Bush au hotărât înlăturarea regimului socialist din România”.
Cea de-a doua notă dezvăluia o înţelegere între cei doi lideri privind intervenţia în Panama. „Cu ocazia convorbirilor de la Malta între secretarul general al PCUS, Mihail Gorbaciov, si presedintele american, George Bush s-a convenit intervenţia militară a Statelor Unite în Panama”, se arată în notă.
Într-o postare pe blogul personal din 2009, fostul preşedinte Ion Iliescu respinge teoria că, la Malta, Bush şi Gorbaciov ar fi decis înlăturarea lui Ceauşescu.
„În cartea sa, tradusă în limba franceză, (<Avant – memoire>) Gorbaciov se referă pe larg la întâlnirea sa de la Malta cu presedintele Bush. În dialogul lor nu există nicio referire la situaţia din România; si nici schimbările din alte state nu formează obiectul dialogului lor. Gorbaciov se referă doar la preocuparea sa pentru promovarea programului său de reformă în URSS (Perestroika) şi abordează cu interlocutorul său relaţiile bilaterale, preocuparea pentru destinderea politică internaţională şi deci, măsurile comune de limitare ale programelor de înarmare.
Aşa încât, toate speculaţiile că la Malta <s-a complotat> pentru promovarea schimbrilor din ţările central-europene şi <mai ales pentru răsturnarea lui Ceausescu>, sunt simple speculaţii, fără temei. Occidentalii, toti, cu toate serviciile lor de spionaj, au fost, literalmente, surprinşi de schimbările rapide produse în a doua parte a anului 1989, inclusiv de prăbuşirea regimului lui Ceauşescu”, afirmă Ion Iliescu într-o postare-răspuns, din 29 decembrie 2009.
Revoluţia şi teoriile conspiraţiei
Pe de altă parte, portalulrevoluţiei.ro, găzduieşte un studiu al publicistei şi eseistei Ruxandra Cesereanu dedicat teoriilor „conspirationiste” privind Revoluţia din decembrie 1989. Autoarea inventariază un număr mare de volume „de gen”, autorii ilustrind o prodigioasa fantezie a combinatiilor de culise, a interventiilor unui numar ilimitat de servicii secrete etc. etc. – pe scurt, o veritabilă patologie a „scenaritei” pe tema prăbuşirii regimului comunist…
Ruxandra Cesereanu subliniază că deşi aceste teorii nu exclud ideea de revoltă-revoluţie, aceasta este secundară conspiraţiei, care înglobează şi înghite revoluţia, distrugând-o şi ruinând-o. Autoarea prezintă tezele legate de teoria complotului în ordinea cronologică în care au fost publicate mărturiile şi analizele respective, pe unele dintre ele considerându-le “abracadabrante si apocaliptice”. Redăm fragmente din acest studiu postat pe portalulrevolutiei.ro.
Ceauşescu susţinea teoria complotului extern
„Primul care a susţinut varianta complotului extern, chiar în timpul Revoluţei, a fost Nicolae Ceauşescu. În toate intervenţiile sale de până în 22 decembrie, el a susţinut teoria unui complot extern, a <agenturilor străine> şi a serviciilor de spionaj străine, din Ungaria (în mod special), dar si din URSS (şi din alte ţări foste comuniste, care, între timp, adoptaseră un regim democratic) sau din Occident (SUA, în mod special); un alt termen folosit în acuzele sale este acela de „acţiuni teroriste” ale presupuşilor complotişti străini.
Obsesia sa era, însă, un complot urzit de Ungaria (…). Din stenogramele şedinţelor Comitetului Politic Executiv al CC al PCR şi din apariţiile televizate ale lui Ceauşescu rezulta felul tendenţios in care dictatorul credita amestecul spionilor străini (în speţă, maghiari) în treburile interne ale României, care ar fi ameninţat prin actiunile lor integritatea teritorială a ţării; nu este clar dacă Ceausescu chiar credea în această interpretare sau doar intenţiona să muşamalizeze faptul că poporul român (timişorenii, bucureştenii etc.) se revoltase împotriva lui.
Cum dictatorul se afla, în ultima fază a regimului său, în paranoia naţionalismului furibund, cea vizată în mod aparte ca fiind intrigantă şi spioană era Ungaria (de aici, una dintre formulele predilecte ale dictatorului de a acuza <cercurile revanşarde, revizioniste> sau <iredentiste, şoviniste>; în timp ce Occidentul era catalogat ca fiind reprezentat în complot de <cercuri imperialiste>). Deşi nu face referinţă directă la KGB, Ceauşescu acuză limpede un amestec al URSS, fiindu-i cunoscut chiar şi lui faptul că Mihail Gorbaciov nu îl agrea între liderii est-comunişti, considerându-l neostalinist şi aratându-se adesea iritat de prestaţia retrogradă a lui Ceauşescu în cadrul tendinţei reformatoare a celorlalte ţări comuniste. De vină pentru tulburările timişorene erau, deci, în opinia lui Ceausescu, străinii (id est ungurii, maghiarii) infiltraţi pe teritoriul românesc, apartenenţa etnică a pastorului reformat László Tökes constituind un pretext potrivit pentru a invada România, consideră dictatorul.
Radu Portocală: creierul loviturii de stat din România a fost Moscova
Radu Portocală, în volumul <România – autopsia unei lovituri de stat – în ţara în care a triumfat minciuna> (în româneşte de Ioana Cantacuzino, Agora Timişoreană şi Editura Continent, 1991), porneşte de la premisa că revoluţia română a fost un amestec de fals şi real, mai exact un <corolar al perestroikăi> , România fiind de multă vreme un laborator pentru experienţele politice sovietice (încă din 1944, se presupune). Dacă francezii au privit la început cu patimă şi simpatie revoluţia română, întrucât vedeau şi proiectau în aceasta o reeditare a revoluţiei franceze (care aniversa 200 de ani în 1989), dezamăgirea lor a fost uriaşă atunci când şi-au dat seama că în decembrie 1989 a avut loc o lovitură de stat instrumentată de URSS.
Conform tezei lui Radu Portocală, creierul loviturii de stat din România a fost Moscova (respectiv, Mihail Gorbaciov), conspiraţia internă (a românilor) fiind doar simbolică. Autorul francez de origine română consideră că Gorbaciov a iniţiat procesul politic al prăbuşirii lui Ceauşescu încă din 1987, după revolta muncitorilor de la Braşov, care a indicat limpede că şi în România este posibilă o schimbare politică reformatoare. Aşa încât, din 1987, Moscova creează în România structura unei dizidenţe la nivelul nomenclaturii, prin vechi aparatciki căzuţi în dizgraţia lui Ceauşescu; acestia sunt încurajaţi să trimită scrisori publice de protest în străinătate, în aceste scrisori fiind criticat Ceauşescu, dar nu comunismul. Încă dinainte de 1987 exista, însă, o facţiune a Securităţii (subordonată KGB-ului) care începe să lanseze (din 1985) zvonul <reformatorului> Ion Iliescu, apt să scoată România din impasul regimului ceauşist; astfel ar fi fost modelată treptat opinia publică, din 1987 mai intens şi mai amplu; posturile occidentale de radio, la rândul lor, prin emisiunile în limba română, încep să îi pregătească pe români pentru o posibilă schimbare de regim”, se arată în studiul citat.
Autor: Gabriela Antoniu
(Va urma)
Comentarii
