Peste 1.000 de morţi şi niciun vinovat. 26 de ani de la Revoluţie - Istoria unui Decembrie care a schimbat destinul României
Se împlinesc 26 de ani de când românii şi-au câştigat în stradă libertatea în decembrie 1989, dându-şi viaţa pentru a schimba destinul unei ţări sufocate de un regim totalitar. Au murit atunci peste 1.000 de oameni, peste 3.000 au fost răniţi. Au trecut 26 de ani, vinovaţii nu au fost pedepsiti. Nu s-a făcut dreptate.
În acest an, în octombrie, Parchetul a clasat Dosarul Revoluţiei în care se făceau cercetări pentru moartea în perioada 19-22 decembrie 1989 a 709 persoane, rănirea altor 2.198 şi reţinerea a aproape 300. Şi asta în condiţiile în care, în 2011, România a fost obligată de CEDO să investigheze cu celeritate dosarele Revoluţiei. „Curtea a arătat şi în trecut că o amnistie faţă de aceste crime este incompatibilă cu datoria statului (român n.red.) de a investiga acte de tortură şi cu lupta împotriva impunităţii pentru crime internaţionale”, se arata în decizia CEDO. Mai mult, în aprilie 2013, Parchetul General s-a angajat oficial în faţa acestui for în privinţa unui calendar pentru investigarea crimelor de la Revoluţie, iar până în septembrie 2013, procurorii Parchetului General condus de Tiberiu Niţu urmau să stabilească ”implicarea decidenţilor politici” în Revoluţia din 1989, termen care nu a fost însă respectat.
Cu toate acestea procurorii militari au decis în octombrie clasarea cauzei sub aspectul infracţiunilor de propagandă de război, genocid, tratamente neomenoase, infracţiuni de război contra proprietăţii şi altor drepturi, respectiv infracţiuni contra umanităţii, reţinându-se că faptele cercetate nu sunt prevăzute de legea penală, "nefiind caracterizate de tipicitate în raport cu normele legale incriminatoare". De asemenea, s-a dispus clasarea cauzei pentru infracţiunile de omor, tentativă de omor şi instigare la infracţiunea de omor, reţinându-se, după caz, împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale sau existenţa autorităţii de lucru judecat, dar şi faptul că decesul nu s-a datorat unei fapte prevăzute de legea penală sau că fapta nu există.
Precedentul Vlase
Gândul a relatat cum în 2011, România a fost obligată de CEDO să investigheze cu celeritate dosarele Revoluţiei, reunite între timp într-unul singur, investigat de Parchetul General. Dosarul fusese pus sub supravegherea specială a Serviciului de Executări de pe lângă Consiliul Europei. În aprilie 2013, Parchetul General s-a angajat oficial în faţa acestui for în privinţa unui calendar pentru investigarea crimelor de la Revoluţie. Până în septembrie 2013, procurorii conduşi de Tiberiu Niţu urmau să stabilească ”implicarea decidenţilor politici” în Revoluţia din 1989
În mai 2011, România a fost condamnată la CEDO într-un dosar deschis de Asociaţia 21 Decembrie şi familia Vlase, într-o cauză ce privea dosarele Revoluţiei din '89. Curtea a constatat încălcarea art. 2 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului - dreptul la viaţă - în ceea ce-i priveşte pe Nicolae şi Elena Vlase şi încălcarea art. 8 al Convenţiei în ceea ce-l priveşte pe reclamantul Teodor Mărieş - dreptul la respectarea vieţii private şi de familie. S-a decis acordarea a câte 15.000 euro pentru Nicolae Vlase şi Elena Vlase şi a 6.000 euro pentru Teodor Mărieş, bani ce reprezentau daune morale. Totodată, Curtea a decis ca 20.000 euro să fie plătiţi direct către Antonie Popescu, Ioana Sfirâial şi Ionuţ Matei, suma reprezentând cheltutieli de judecată.
Elena Vlase si Nicolae Vlase (decedat în 2012) sunt doi braşoveni al căror copil de 19 ani a fost ucis la Braşov în timpul Revoluţiei. În cazul lor, procurorii români nu au trimis pe nimeni în judecată. Soţii Valse şi-au căutat dreptatea în România şi, după ce au epuizat toate căile judiciare de aic,i s-au adresat CEDO. Dosarul lor a fost conexat cu cel al Asociaţiei 21 Decembrie, care a reprezentat în proces victime şi urmaşi ai celor care au fost omoraţi sau răniţi, supuşi la rele tratamente sau private de libertate în timpul Revoluţiei din 1989.
CEDO a decis în 2011 că România nu a soluţionat eficient şi la timp dosarele penale care privesc victimele Revoluţiei din 1989. În cazul specific al soţilor Vlase, CEDO a constat următoarele: „Absenţa unei investigaţii privind moartea fiului soţilor Vlase, în particular lipsa de implicare a aplicanţilor (soţii Vlase n.red.) în proceduri judiciare în faţa unei instanţe. Statul trebuie să ia măsurile necesare şi să investigheze cu celeritatea moartea lui Nicuşor Vlase”.
CEDO a mai arătat în decizia din 2011 că statul român trebuie să investigheze cu celeritate dosarele Revoluţiei şi că victimele şi rudele celor morţi în decembrie 1989 au dreptul să cunoască adevărul. „Curtea a arătat şi în trecut că o amnistie faţă de aceste crime este incompatibilă cu datoria statului (român n.red.) de a investiga acte de tortură şi cu lupta împotriva impunităţii pentru crime internaţionale”, se arată în decizia CEDO.
Gândul vă propune o imagine completă a zilelor din decembrie 1989. Vom face o radiografie a ultimului deceniu al comunismului în România şi vom reconstitui ultimele sale zile şi primele ale democraţiei. Vom prezenta evenimentele aşa cum au fost surprinse pe peliculă, dar şi cum au fost văzute şi trăite de cei care ieşit în stradă, care şi-au pierdut părinţii, copiii sau prietenii în lupta pentru libertate, precum şi de personajele cheie care au marcat, ulterior, destinul primilor ani de democraţie.
Comentarii
