revolutions.ro
  • O campanie împotriva uitării, marca Mediafax!

    Platforma „Revolutions” - pentru cei care vor să-şi ia istoria înapoi.

    Acum 30 de ani am avut o revoluţie...
    O revoluţie furată, spun unii, o revoluţie deturnată, susţin alţii...
    În orice caz, o revoluţie pierdută
    După 30 de ani, adevărul ne va face cu adevărat liberi!
    E timpul să le spunem din nou povestea colectivă şi poveştile individuale,
    Aşa cum nu a mai făcut-o nimeni până acum!
     
    După 30 de ani – ÎN CĂUTAREA REVOLUŢIEI PIERDUTE...
     
    O campanie împotriva uitării, marca Mediafax!
    12 dec 2014 34 afisari

Interviu cu Ion Iliescu, la 25 de ani de la Revoluţie, despre terorişti, comunism şi relaţia cu Nicolae şi Elena Ceauşescu

22 dec 2014 10512 afisari
Interviu cu Ion Iliescu, la 25 de ani de la Revoluţie, despre terorişti, comunism şi relaţia cu Nicolae şi Elena Ceauşescu

Fostul preşedinte al României, Ion Iliescu, a vorbit într-un interviu acordat gândul despre relaţia pe care a avut-o cu Nicolae Ceauşescu, cum a ajuns în sediul TVR la 1989, dacă au existat terorişti, ce s-a întâmplat  în zilele Revoluţiei şi cum percepe astăzi acuzele colegilor de partid că este un ”comunist”.

Ce e aia Revoluţie confiscată? Asta e o prostie. Explicaţi-mi undeva o revoluţie confiscată. Sau e revoluţie sau nu e. O revoluţie este un proces istoric, care duce la schimbări fundamentale mai ales în structurile politice. A avut România o asemenea schimbare structurală? A avut. Revoluţia română a fost una radicală din acest punct de vedere, a fost o revoluţie, una veritabilă, care s-a bazat pe o revoltă populară. Deci are şi legitimitate istorică, are o forţă pe care a dat-o şi mişcare populară. Schimbările care s-au produs sunt de esenţă revoluţionară. Eu am venit pe valul Revoluţiei, revoluţia nu a fost generată de oameni ca mine”, descrie Ion Iliescu implicarea sa în evenimentele din 1989. El explică că, spre deosebire de alte ţări, care au schimbat paşnic regimul, la noi schimbarea a fost una radicală.

Iliescu susţine că mitingul de la Bucureşti, convocat de Ceauşescu, a fost măsura fatală pentru acesta.

”Mitingul convocat de el s-a transformat într-un miting anti-Ceauşescu şi un protest puternic. A încercat în noaptea de 21 spre 22 să reprime mişcarea, iar, pe 22, oamenii s-au regrupat şi au năvălit, iar el a fost obligat să plece la 12.06 cu un elicopter. Emblema aceasta, adică această imagine a fugii dictatorului cu elicopterul, este expresia a ceea ce s-a petrecut în România şi dramatismul situaţiei în care se aflase Ceauşescu”, povesteşte Iliescu.

Fostul preşedinte recunoaşte însă că a fost promovat de Nicolae Ceauşescu şi că în 1971 l-a însoţit pe fostul dictator în Coreea de Nord. El povesteşte că la întoarcere, în avion, a criticat regimul de la Phenian şi adaugă că punctul de vedere a fost şi al altor participanţi, dând exemplul fiului preşedintelui din Sierra Leone.

”Le-am spus şi Elena Ceauşescu: ”e, tu te iei după un negru?”. Am spus, negru, negru, dar ăsta e student la Oxford, nu este orice fel de negru. Ce gândeşte el, este şi gândirea mea. Omul gândeşte sănătos, clar, dovedeşte că are inteligenţă. Aceasta a fost ruptura noastră, a urmat o plenară a Comitetului Executiv, consacrată ideologiei, în care Ceauşescu m-a criticat pentru intelectualism şi m-a retrimis spre reeducare la Timişoara. I-am spus: vrei să îmi explici şi mie ce conţinut are această apreciere, ce înseamnă intelectualism? Pentru ce mă critici Şi a spus „o să îţi explic eu ţie”, a descris Iliescu scena sancţionării sale.

El a adăugat că l-a contrazis pe Ceauşescu şi în privinţa canalului Dunăre – Bucureşti, motiv pentru care a fost din nou sancţionat.

Cum a ajuns Iliescu în studiourile TVR şi apoi la CC

Izbucnirea revoluţiei din 1989 l-a prins pe Iliescu director al editurii Tehnice. De acolo a aflat de evenimentele de la Timişoara.

”Aveam un colaborator foarte bun şi a venit la mine pe 17 decembrie, foarte agitat, luase legătură la tipografie, trebuia să apară o carte, că cel de la tipografie cu glasul sugrumat şi emoţionat a spus: la noi aici e prăpăd, se trage în plin. Pe 17 începuse reprimarea demonstraţiilor de la Timişoara. Aceasta a fost sursă directă de informare”, a rememorat Iliescu.

Era urmărit în permanenţă de Securitate şi spune că „însoţitorii” săi au dispărut în dimineaţa lui 22 decembrie.

”Aveam gardă personală, o făceau la vedere. Colaboratorii mei erau obişnuiţi să vadă că vin cu garda după mine. Când parcam maşina ei parcau alături de mine. Pe 22 decembrie dimineaţa, toată noaptea au stat să ne supravegheze, pe la 11.00, un colaborator mi-a spus, „băi, însoţitorii tăi au dispărut”, descrie Iliescu situaţia din primele zile ale Revoluţiei.

După ce a văzut la TVR primele imagini s-a dus în sediul televiziunii publice.

”Las maşina acasă şi cu 20 de oameni am intrat în televiziune, am spus ce am spus atunci. Apoi am plecat spre MApN, luasem legătura cu Stănculescu, ministrul s-a sinucis şi l-am găsit pe Stănculescu. Am spus „domnule, vreau să vin la voi să văd care e situaţia”. Erau singurii care aveau informaţia generală. După ce am ţinut discursul de la balcon, m-am dus la Armată şi ne-am întâlnit mai mulţi, şi Petre Roman, şi alţii”, începe Iliescu să povestească prima sa implicare în Revoluţie.

Apoi adaugă: ”de la Televiziune m-am dus la sediul Comitetului Central, am vorbit şi pe urmă ne-am retras toţi la Armată şi ne-am pregătit ca seara să ieşim la televiziune cu ceva. Atunci am încropit acel document: comunicatul către ţară al FSN”.

Ion Iliescu afirmă că autorităţile de la Moscova nu ”înştiinţate” despre Revoluţie. 

”Ce Moscovă să înştiinţăm? Ei s-au interesat şi la un moment dat a fost un telefon, nici nu cred că eu am vorbit direct cu ei, dar cineva i-a informat ce este. Nouă nici măcar nu ne-a trecut prin cap că trebuie să informăm din moment ce am dat un document oficial, Acela era documentul Revoluţiei române, pe care l-au preluat toţi”, a fost poziţia lui Iliescu

De ce au fost executaţi Nicolae şi Elena Ceauşescu

La 25 de ani de la Revoluţie, Iliescu afirmă că şi-ar fi dorit ca procesul soţilor Ceauşescu să aibă loc în condiţii normale, ca oricare alt proces, dar se putea mări numărul victimelor dacă procesul nu s-ar fi derulat rapid.

”Legat de organizarea procesului, eu preferam să putem avea un proces în condiţii normale, deci să fi putut să-l ţinem încarcerat pe Ceauşescu, pe cei doi, până ce se liniştesc lucrurile în ţară şi să avem un proces public, organizat aşa cum trebuie. Din punct de vedere politic ar fi fost un mare câştig, ar fi fost un moment politic important. Numai că mureau oameni, orice oră de întârziere însemna noi morţi. Şi atunci am luat decizia să organizăm procesul tocmai pentru a curma aşa ceva. Pe 24 am luat această decizie, l-am mandatat pe Stănculescu să se deplaseze la Târgovişte unde erau încarceraţi şi în 25 a avut loc procesul. Acesta a fost televizat. A fost al doilea moment important, televizarea procesului soţilor Ceauşescu şi apoi execuţia”, este versiunea lui Ion Iliescu.

Potrivit acestuia, au existat presiuni din partea populaţiei pentru ca la TVR să fie difuzate şi imaginile execuţiei soţilor Ceauşescu.

Teroriştii din 1989: ”ăştia care au fost au plecat imediat”

Teroriştii din acele zile ale lui decembrie 1989 rămân o enigmă şi după 25 de ani. Ion Iliescu îi caracterizează ca ”persoane total necunoscute şi pe care nici azi nu le ştie nimeni, după ce Armata, care acţionase la indicaţiile lui Ceauşescu s-a raliat mişcării populare”.

”Nu aş putea spune, s-a tot discutat, s-au vehiculat chestiuni, că au fost arabi, nu s-a confirmat nimic. Şi ăştia care au fost au plecat imediat după aceea, nu este vorba de nicio acţiune a vreunor agenţi străini”, a spus Iliescu pentru gândul.

 Pe de altă parte, el a precizat că mulţi oameni au pus mâna pe arme abandonate de forţele de Securitate.

”Eu am văzut acolo în sediu oameni cu arme în mână, pe care le luaseră de la Securitate, după ce au părăsit posturile. Unii au tras, alţii nu le-au folosit. A fost o debandadă generală, cine controla aşa ceva? Eu eram un civil, Petre Roman. Ce eram noi, ce pregătire aveam noi să ne asumăm? Au fost evenimente care s-au petrecut în prezenţa noastră, pe lângă noi”, a descris situaţia Ion Iliescu. 

„Asta e realitatea, pe cine să condamni, pe cine să judeci?”, a comentat fostul preşedinte.

„Nu pot să spun ce s-a întâmplat cu banii Securităţii”

Nici despre banii Securităţii, Ion Iliescu nu poate da mai multe detalii.

”E o chestiune pe care nu o stăpânesc, nu pot să spun ce s-a întâmplat. Toate structurile existente până la revoluţie care au fost preluate de noile structuri, ministere, au preluat active şi pasive ale tuturor instituţiilor, inclusive ale Securităţii, care era un departament al Ministerului de Interne. Noi am creat SRI, apoi SIE, care au preluat ce aveau de preluat şi au intrat în bugetele normale”, a spus la Gândul Iliescu.

Mesaj către colegii de partid

După ce a fost acuzat că este comunist şi că din cauza lui s-au pierdut alegerile prezidenţiale, Ion Iliescu a avut un mesaj şi pentru colegii săi de partid.

”Astea sunt sloganuri care sunt repetate din când în când cu o anumită tentă. Eu am fost membru al PCR şi tatăl meu, şi mama mea. Dar aveam 4,5 milioane de membri de partid. Revoluţia s-a produs în capetele tuturor, cu toţii am schimbat viziunea despre societate, democraţie. Asemenea sloganuri şi etichete sunt pur şi simplu instrumente de bazar într-o bătălie politică primitivă şi o tratez ca atare”, este punctul de vedere al fostului preşedinte, Ion Iliescu.

CRISTIAN ANDREI

22 dec 2014 10512 afisari

Comentarii