În căutarea revoluţiei pierdute. Episodul 7 - Unde sunt morţii Timişoarei?
Intervenţia criminală a armatei nu reuşeşte să înăbuşe ci, din contră, amplifică revolta eroică a timişorenilor care se ridicaseră împotriva dictaturii lui Ceauşescu. Oamenii continuă să îşi revendice în stradă libertatea, iar numărul victimelor creşte.
Răniţii sunt căutaţi de Miliţie, iar unii dintre ei sunt împuşcaţi pe patul de spital. Timişorenii care îşi caută rudele şi prietenii în spitale nu mai dau de urma lor, pentru că în zilele de 18 şi 19 decembrie 1989 are loc una dintre cele mai abominabile crime ale dictaturii.
La ordinul Elenei Ceauşescu, 43 de cadavre sunt furate din spital, aduse la Bucureşti şi incinerate în secret. Cenuşa umană este vărsată într-o canalizare.
Muncitorii de la crematoriul din Bucureşti, martori incomozi, sunt închişi şi, cel mai probabil, ar fi fost lichidaţi, dacă pe 22 decembrie 1989 nu ar fi fost găsiţi şi eliberaţi.
Supravieţuitori şi martori cheie vorbesc despre desfăşurarea acestei crime oribile.
Alte articole recomandate
- În căutarea revoluţiei pierdute. Episodul 6 - De ce l-am urât pe...
- În căutarea revoluţiei pierdute. Episodul 5 - Patriot genial sau...
- În căutarea revoluţiei pierdute. Episodul 4 - "Voi pe cine apăraţi?"
- În căutarea revoluţiei pierdute. Episodul 3 - Cine voia să scape de...
- În căutarea revoluţiei pierdute. Episodul 3 - Cine voia să scape de...