EDITORIAL. Revoluţia care nu este

În decembrie 1989 a fost revoluţie sau lovitură de stat? Un sondaj al ziarului Gândul cu această întrebare a dat următoarele rezultate: revoluţie 12,05 % - 459 de voturi, lovitură de stat 84,96 % - 3236 de voturi,  nu ştiu 2,99 % - 114 voturi. Eşantionul nu e naţional, dar e grăitor: aproape nimeni nu consideră Revoluţie ce s-a întâmplat în `89.

Privind procentele, mi-au venit în minte toate poreclele date în batjocură acelor zile şi nopţi: loviluţie, aglomeraţia din decembrie, deranjul, evenimentele, lăsata secului, a Securităţii adică.

Noi, românii, nu avem în mintea şi în sufletul nostru o Revoluţie, aşa cum francezii au Revoluţia franceză.  Şi, într-un fel, nu-i de mirare. Până pe 22 decembrie la prânz exista o dâră clară de sânge care împărţea România. De o parte unităţile de represiune, trăgând în mulţime cu pistoale automate şi mitraliera grea de pe tanc, la ordinul Partidului, de partea cealaltă câteva mii de oameni cu mâinile goale care strigau Jos Ceauşescu! Jos Comunismul! şi din când în când cădeau pe carosabil şi nu se mai ridicau. După 22 decembrie la prânz, miliţienii care bătuseră şi arestaseră manifestanţi s-au transformat în eroi ai Revoluţiei, iar armata a continuat să tragă în nişte duşmani invizibili,  mai nimerind şi câte un cetăţean nevinovat.

Aşa cum pe 24 august 1944 nu mai exista în România niciun filogerman, pe 22 decembrie după-amiază nu mai găseai un ceauşist să tragi cu tunul.

Toată lumea dă-i şi luptă, şi dă-i şi luptă, doar că nu se mai ştia cine cu care. Un grup de personaje, în frunte cu Ion Iliescu, pe care nu le văzuse nimeni în zilele sângeroase de până atunci, ocupă Comitetul Central şi ecranele televizoarelor. Ştiţi ce mi-a răspuns domnul Ion Iliescu când l-am întrebat, într-o emisiune la Marius Tucă, ce a făcut în noaptea de 21 decembrie 1989? ``Mi-am distrus carnetul de partid``, a răspuns fostul şef cu Propaganda al CC al PCR.

Carevasăzică, viitorul preşedinte al României libere se lupta din greu în noaptea dintre lumi cu o bucată roşie de carton pânzat…

Revoluţia a rămas Revoluţie doar pentru cei care, acum un sfert de veac, au fost în stradă, la Iaşi, la Timişoara, la Bucureşti, la Cluj, puţini şi neînchipuit de singuri,  învingând umilinţa şi frica pentru a-şi recâştiga demnitatea umană.

Astăzi, unii sunt morţi, alţii uitaţi. La anul şi la mulţi ani!

CRISTIAN TUDOR POPESCU

Comentarii