17 decembrie 1989. După-amiaza, la Timişoara, moare primul om. Până seara numărul morţilor ajunge la 59
În ciuda ripostei violente a organelor de miliţie şi securitate, sprijinite de patrule ale armatei, protestele continuă întreaga noapte de 16 spre 17, precum şi pe parcursul zilei de 17 decembrie. Timişorenii reuşesc să intre în Comitetul Judeţean şi să arunce prin fereastrele sparte „literatura” de partid, inclusiv aceea semnată de Nicolae Ceauşescu. Încearcă din nou să incendieze clădirea, dar sunt împiedicaţi de militarii intraţi în dispozitiv, la ordinul lui Ceauşescu.
Cu toate acestea, armata nu poate restabili ordinea, reuşind contrariul - Timişoara devine un câmp de luptă: tancuri blocate de manifestanţi, focuri de armă, maşini care transportă militari şi securişti înarmaţi, autovechicule incendiate.
La Bucureşti, în jurul orei 14.15, Generalul Vasile Milea dă ordinul „alarmă de exerciţiu” pe întreg teritoriul judeţului Timiş.
Conducerea judeţului are ideea de a ridica de la sol două elicoptere pentru a supraveghea zona. Oamenii sunt surprinşi şi revoltaţi. Consecinţa măsurii luate: timişorenii ies masiv în stradă. Se strâng pe treptele Catedralei Ortodoxe, în Piaţa Libertăţii, mai târziu, în Piaţa Operei. „În jurul orei 15.00 – 15.30, am trecut prin piaţă, venind, împreună cu un prieten, dinspre Parcul Catedralei. Nu am văzut protestatari în zonă, dar se auzeau scandări dinspre bulevardul Mihai Viteazul. Am văzut, în schimb, indivizi, fără legătură cu grupurile de manifestanţi, care spărgeau vitrinele magazinelor din Piaţa Victoriei. În faţa magazinului de bijuterii, erau ceasuri aruncate pe caldarm, şi tot felul de obiecte zburate din vitrină. De acolo, am plecat mai departe, spre CJ”, povesteşte istoricul Adrian Kali.
La ora 16.00, la Bucureşti, şedinţa CPEx confirmă măsurile represive de la Timişoara. Pleacă urgent, acolo, cu un avion special, generalii de miliţie Constantin Nuţă şi Velicu Mihalea, generalul de securitate Emil Macri şi generalii de armată Ion Coman, Ştefan Guşă, Victor Athanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac.
Milea, Iulian Vlad şi Postelnicu sunt criticaţi şi ameninţaţi cu demiterea, pentru aplicarea cu slabe rezultate a lui Ceauşescu. Acesta urma să plece a doua zi în Iran, de situaţia de la Timişoara urmând să se ocupe Elena Ceauşescu şi Manea Mănescu.
Primul mort al Timişoarei
În jurul orei 16.00 – 16.30, în Piaţa Libertăţii, a murit primul om, în revoluţia de la Timişoara. „Existau acolo nişte chioşcuri cărora li s-a dat foc. Într-unul dintre ele a explodat o butelie de gaz. Lumea s-a speriat, crezând că au început să tragă tunurile, şi a devenit agresivă. A încercat să intre în clădirea diviziei de mecanizate, aflată pe una dintre laturile Pieţei Libertăţii. S-a produs o busculadă, şi cineva a tras o rafală de mitralieră – ulterior a fost anchetat locotenentul-major Joiţoiu, ofiţer de contrainformaţii la divizia de mecanizate, fiind achitat din lipsă de probe.
Femeia împuşcată a fost prima care a murit la Timişoara. Se numea Bărbat Lepa. Venea, împreună cu familia, dinspre strada Karl Marx. S-a tras când au intrat în piaţă. Soţul a fost, şi el, rănit, dar copilul a scăpat nevătămat”, povesteşte Nicolae Mircovici, preşedintele Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
Moartea femeii a determinat reacţia vehementă a mulţimii. Protestatarii au dat foc maşinilor parcate sub geamurile garnizoanei. Când au explodat cauciucurile, s-a creat o stare de agitaţie extraordinară.
La ora 17.00, Nicolae Ceauşescu a ordonat, în cadrul unei teleconferinţe cu autorităţile locale, să deschidă foc împotriva civililor care nu respectă somaţia. „Începînd de astăzi toate unităţile Ministerului de Interne, inclusiv miliţia, trupele de securitate, unităţile de grăniceri, vor purta armament de luptă, inclusiv gloanţe! Fără discuţie! Cu respectarea regulamentelor şi normelor legale de somaţie conform legilor, constituţiei. Dar oricine atacă un ofiţer, un soldat, trebuie să primească riposta. Oricine intră într-un consiliu popular, într-un sediu de partid sau sparge un geam la un magazin trebuie să primească riposta imediat! Nici un fel de justificare!”.
Două ore mai târziu, generalul Vasile Milea dă ordinul „Radu cel Frumos” - „alarmă de luptă parţială” -, pentru judeţul Timiş. „Împotriva manifestanţilor au intervenit armata, brigada de securitate-trupe şi militarii din brigada de grăniceri. Trupa a ieşit în stradă din ordinul lui Ion Coman, numit de Ceauşescu, comandant unic. La puţin timp, s-a produs o mare busculadă, şi au început să cadă oamenii”, mai spune Nicolae Mircovici.
Atunci au fost răniţi, între alţii, Adrian Kali şi Traian Orban, preşedintele Asociaţiei Memorialul Revoluţiei.
După ora 20.00, în oraş, s-a declanşat o adevărată canonadă: în Piaţa Libertăţii, în Piaţa Operei, la podului Decebal, pe Calea Lipovei şi în Calea Girocului. Toată tehnica, de la tancuri, la TAB-uri, şi camioane a fost scoasă în stradă pentru a bloca căile de acces în oraş.
Abia după miezul nopţii, când protestele au mai scăzut în intensitate, generalii Coman, Guşă şi Ilie Matei au ieşit să inspecteze oraşul.
Pe data de 17 decembrie, la Timişoara, s-au înregistrat 59 de morţi şi sute de răniţi.
Comentarii
