14 decembrie 1989: A început sau nu Revoluţia la Iaşi? | VIDEO

„Revoluţie eşuată” sau „scânteia Revoluţiei române„? „Revoluţie de catifea” sau un pretext pentru obţinerea unor titluri şi merite? Sunt întrebări ale căror răspunsuri au fost aşezate în cărţi în încercarea de a tranşa natura evenimentelor de la Iaşi din 14 decembrie 1989.

„Titulatura” evenimentelor de la Iaşi pare să fie atât de controversată şi pentru că s-ar asemăna mult cu ceea ce a urmat la Timişoara şi ar contrazice teoria revoltei spontane din decembrie 1989.

Acum 30 de ani, un grup de intelectuali puneau la cale o conspiraţie pentru organizarea unor manifestaţii de amploare împotriva orânduirii socialiste. Organizatorii au căutat sprijin inclusiv la ambasada sovietică. Complotul a fost însă deconspirat, iar când la Timişoara avea loc mitingul de solidaritate cu Laszlo Tokes, la Iaşi se făceau deja primele arestări.

Începutul unei conspiraţii

Conspiraţia unui grup de ingineri ieşeni de la Centrul de cercetare ştiintifică şi inginerie tehnologică (CCSITUMP), Combinatul CUG, Nicolina si Metalurgica împotriva regimului Ceauşescu a fost pregătită în toamna anului 1989. Totul a pornit de la un grup de opt oameni, conduşi de economistul Ştefan Prutianu, care a organizat o schemă de racolare a altor membri, pe bază de maximă încredere.  Astfel,  fiecare membru al grupului lui Prutianu, urma să contectaze la randul sau, alti trei oameni, care la randul lor sa contacteze alti trei. Ca urmare, riscul de deconspirare era minim deoarece nici unul din cei ce formau baza acestei piramide nu cunoştea decât pe cel care l-a cooptat, alături de cei pe care-i cooptase la rândul său.

Nucleul de conducere era constituit din Ştefan Prutianu, Casian Spiridon - proiectant la acelasi Centru de cercetare si membru al Uniunii Scriitorilor, inginerul Georgel Moraru, muncitorul Titi Iacob  şi inginerii Petrică Duşa si Ionel Săcăleanu. La jumătatea lunii noiembrie 1989 mişcarea iniţiată de  grupul de ingineri ieşeni capătă un nume: Frontul Popular Român.Numărul celor care ar fi aderat la această mişcare ar fi fost între 500-3000 de membri.

Mobilizare pentru demonstraţia din Piaţa Unirii

Prima acţiune a grupului are loc în noaptea de 13-14 decembrie, ora 3.00. La principalele puncte din oraş sunt împrăştiate manifeste prin care ieşenii erau chemaţi la miting. „Participaţi la demonstratia din Piata Unirii, la 14 XII, ora 16", scria pe manifeste. Printre cei care le-au răspândit se aflau Emilian Stoica, inginer constructor, maistrul Fodor Petru, economistul Vasile Ilaşcu, inginerul Mihai Sfidineac şi Vasile Stoica, fratele lui Emilian Stoica. Manifestele fuseseră tipărite cu ajutorul unor matriţe artizanale, confecţionate din folie de plastic si din gume de şters.

Grupul plănuise organizarea a trei manifestaţii, în zilele de sâmbătă, 16, 23 si 30 decembrie 1989. Planul se schimbă însă şi la 2 decembrie oamenii de legătură sunt anunţati că mitingul va avea loc la 14 decembrie, într-o joi, când existau şanse să participe mai mulţi oameni decât dacă acesta ar fi avut loc într-o zi de sâmbătă.

Manifestele de mobilizare erau semnate Frontul Salvării Naţionale. Anterior, primul manfest prin care grupul Stoica îi chema  pe cetăţeni la demonstraţie împotriva „coşmarului Stalinist amplificat de o conducere incompetentă şi răuvoitoare”, cerea înlăturarea de la conducerea statului a lui Ceauşescu şi a familiei sale si făcea un apel la Miliţie şi Securitate să dea dovadă de luciditate politică, era semnat „Frontul de Salvare Naţională".

Telefoane anonime, lumânarea şi “Deşteaptă-te, române”

Pe lângă manifeste, ieşenii erau anunţaţi manifestaţia din Piaţa Unirii şi prin intermediul unor telefoane anonime.  Oamenii urmau să se adune  în piaţă la ora 16 , cu textul cântecului „Desteaptă-te române” si o lumânare pe care urma să o aprindă, iar parola era „Primăvara cade joi”. Cei pregătiţi să ia cuvântul erau Ştefan Prutianu, Casian Spiridon şi Titi Iacob, iar lozincile care urmau să fie strigate erau „Jos Ceauşescu”, „Jos comunismul” si „Fără violenţă”. Participanţii erau asiguraţi că Miliţia si Securitatea nu vor interveni, întrucât şi aceste structuri doresc căderea lui Ceauşescu, iar mişcarea are un puternic sprijin din exterior.

Numai că mitingul n-a mai avut loc tocmai pentru că Miliţia şi Securitatea au intervenit, desfăşurând un dispozitiv impresionant. Şapte maşini de pompieri au înconjurat Piaţa Unirii, iar staţia de tramvai din zonă a fost desfiinţată. Conspiratorii au dat ocol pieţei de mai multe ori, dar nu au putut întreprinde nimic. Câteva ceasuri mai târziu, mitingul,  care nici nu începuse, nu mai exista.

 

Primul arestat a fost Vasile Vicol, inginer la Centrul de cercetare, care racolase mai multi oameni şi nu trei, aşa cum fusesesă instrucţiunile, ceea ce ar fi mărit riscul de deconspirare. Vicol era cel care la ora 16:00 urma să bată clopotele catedralei, ca semnal de începere a demonstraţiei. Fiind arestat şi băgat în anchetă, Vicol nu a mai apucat, dar cineva i-a preluat sarcina pentru că până la urmă clopotele au bătut la ora stabilită.  Vicol a fost ridicat de la serviciu de o dubă a Securităţii. La un control al fişetului din biroul său i-au găsit biletul cu „Deşteaptă-te române" si lumânarea pe care trebuia să o aprindă. După Vicol au fost arestaţi, rând pe rând, Ştefan Prutianu, Casian Spiridon. Valentin Odobescu, Ionel Săcăleanu, Aurel Ştefanachi, Titi Iacob şi Sandu Dascălu. Au fost torturaţi şi ameninţaţi, aşa că au mărturisit implicarea în complot. Doar George Moraru nu a vorbit, iar reţeaua fraţilor Stoica, pe care o racolase, n-a ajuns la anchetă.

Au fost eliberati în 22 decembrie 1989, fără să fi ştiut ce s-a petrecut la Timişoara sau la Bucureşti.

Coincidenţe Iaşi - Timişoara - Bucureşti

La 15 ani de la evenimentele de la Iaşi, în 2004, cotidianul Jurnalul national a realizat o listă a coincidenţelor Iaşi-Timişoara-Bucureşti legat de revoluţie, la care au răspuns Ştefan Prutianu şi Emilian Stoica. Prezentăm aceste coincidenţe:

1. Numele mişcării era „Frontul Popular Român”, după denumirea unei organizatii similare de la Chişinău. A existat o legătură directă între cele două organizaţii sau a fost vorba mai mult de o influenţă ideologică cu ceea ce se petrecea peste Prut?

Ştefan Prutianu: „Nu exista nicio legătură cu Frontul de la Chişinău. Noi eram contaminati de ceea ce vedeam la televizor. Aşa cum bucureştenii aveau antenele pe bulgari, noi le avea spre ruşi. Ne-a venit ideea văzând ce e acolo”.

2. La 12 decembrie 1989, Emilian şi Vasile Stoica îşi semnau primele manifeste cu “Frontul de Salvare Naţională” - organizaţie care, conform variantei oficiale, s-a înfiinţat la 22 decembrie 1989.

Emilian Stoica: „Denumirea de Front de Salvare o auzisem încă din vară, de la Europa Liberă, nu avea nicio legătură cu ce a urmat la Bucureşti”.

3. Înainte de mitingul eşuat, Prutianu trimisese pe filiera asigurări că mişcarea avea sprijin extern, iar Securitatea nu se va implica.

Ştefan Prutianu: „Nu era vorba de nici un sprijin. Am lansat această idee doar pentru a le insufla curaj”.

Tentativă de contactare a Ambasadei sovietice

Pe de altă parte, în 1994, Victor Neculicioiu, fost şef al contraspionajului, a depus mărturie în faţa Comisiei senatoriale de cercetare a evenimentelor din decembrie. Întrebat dacă în octombrie 1989 a facut la Iaşi o excursie în interes de serviciu, Victor Neculicioiu a răspuns: „Nu în octombrie, în decembrie. În 14 decembrie am fost trimis la Iaşi cu o echipă, să văd implicarea ruşilor. S-a semnalat că va fi o acţiune de anvergură. Aveau oameni care-i tineau la curent şi cadre de informatii la ambasadă. Să scoata lumea în stradă. Pe 15, erau doi sau trei reţinuţi. (…) E drept, zona era bătută de ruşi. Trebuia să se iasă în stradă pe 16, 19 şi parcă 22. Nu au ieşit”.

Poetul Florin Iaru, a declarat într-un inteviu ce face parte dintr-un material mai amplu privind revoluţia, că organizatorii mitingului de la Iaşi au vrut să caute sprijin la Ambasada sovietică.

„În decembrie 1989 au venit doi prieteni de la Iaşi, Casian Maria Spiridon şi Nicolae Panaite, care mi-au spus, în jur de 1 decembrie sau 2 decembrie,<Florin trebuie să faci>, a trebuit să fac o explicaţie, să dau o explicaţie de ce au venit neapărat la mine, că sună ca o laudă, nu e o laudă, e o întâmplare. Lucram la <Cartea Românească> ca gestionar, şi acolo lucram sub pământ şi eram singur, aveam 100 metri pătraţi înţesaţi de cărţi, iar oamenii veneau la mine în vizită, închideam uşa, şi stăteam de vorbă. Şi atunci toată lumea ştia că vine la Iaru, unde face rost de cărţi, cărţi bune, şi mai stăm de vorbă şi punem ţara la cale, deci asta a fost. Şi au venit la mine şi au zis <Măi Florine, te rugăm, dacă poţi să ajungi la Ambasada Rusiei şi să vorbeşti cu un ziarist>, lua-l-ar naiba să-l ia că am uitat cum îl cheamă pe ziarist, şi să le spui că... să încerci să le plasezi un mesaj că se va întâmpla ceva la Iaşi în următoarea săptămână sau în următoarele săptămâni>”, a afirmat poetul.

Florin Iaru a mărturisit că, în ciuda eforturilor, a fost imposibil să ajungă la Ambasada Sovietică. „Vă rog să mă credeţi că din 1 sau 2 decembrie m-am învârtit pe lângă Ambasada Rusiei. Am încercat să fac rost de un număr de telefon, de o adresă, de un nume. Nu, nu puteai să ajungi la o Ambasadă că te săltau imediat, aşa că n-am ştiut ce să fac. Şi nici n-am ştiut că pe 13 sau 14, 13 şi 14 decembrie ei chiar au ieşit. A fost o tăcere generală, au venit nişte zvonuri mult mai târziu, în jur de 19-20 decembrie”, a mai spus poetul.

Controversa a fost sau nu Iaşiul scânteia Revoluţiei din decembrie?

În 1992, în Piaţa 14 decembrie 1989, a fost montată o placă memorială pe care scrie: „Această placă marchează trei ani de la evenimentele din 14 decembrie 1989, orele 16.00, Piaţa Unirii, când Iaşiul a dat semnalul începerii Revoluţiei Române”.

Opt ani mai târziu, în 2000, apărea la editura Cogito din Oradea volumul „Iaşi 14 decembrie 1989 – începutul revoluţiei române?”, sub îngrijirea lui Gheorghe Florescu, profesor universitar, şi a lui Cassian Maria Spiridon, unul din autodeclaraţii lideri ai „revoluţiei” ieşene şi principalul propagandist al acesteia după 1989, cît şi la unele articole din presa ieşeană despre ziua de 14 decembrie 1989, conform marius mioc.wordpress.com.  Volumul susţine că în 14 decembrie 1989, în Piaţa Unirii din Iaşi, s-ar fi încercat organizarea unei manifestaţii anticeauşiste, care ar fi eşuat datorită prezenţei forţelor de ordine, iar această încercare eşuată ar fi reprezentat, de fapt, începutul revoluţiei române. Ideea a fost popularizată ulterior în presă (mai ales cea ieşeană) şi de istoricul Alex Mihai Stoenescu şi a ajuns şi în manualele şcolare de istorie, scrie memorialulrevolutiei.ro.

La 18 decembrie 2014, Clubul Monarhiştilor Români, filiala Iaşi, a organizat o comemorare a 25 de ani de la revoluţia română, unde a vorbit şi Ştefan Prutianu, prezentat în diverse lucrări drept iniţiatorul Frontului Popular Român, organizaţia conspirativă care ar fi încercat să organizeze mitingul din 14 decembrie 1989 la Iaşi. Cu acest prilej, Ştefan Prutianu a respins teza că de la Iaşi ar fi pornit Revoluţia.

„Ajunşi în piaţă am realizat nu putem crea acel moment. Acel moment, pînă la urmă, de genul unei sticle aruncate într-o vitrină, de genul unui cap spart, pentru că aşa încep revoluţiile, nu încep cu parlamentări. Încep de la o încăierare. Erau doi oameni care ar fi trebuit să se încaiere undeva, să putem coagula. Noi însă în piaţă nu aveam masa critică care să ne permită să ne învingem teama. Mie mi-era foarte teamă atunci. N-am avut tăria să dau acel semnal. De aceea spun, revoluţia ar fi putut începe la Iaşi. Noi am intrat în puşcărie, am adunat aici forţele de represiune ale regimului, dar la suprafaţă nu s-a văzut mare lucru. Doar efectele colaterale – pe noi ne-au luat şi ne-au băgat în puşcărie, cei cîţiva de la vîrf, cîţiva doar. Pînă la urmă vizibili au devenit cei care au făcut puşcărie. E adevărat, se pare că urma… dacă Timişoara nu ne-ar fi salvat, dacă Bucureştiul n-ar fi salvat Timişoara… Lucrurile se leagă cumva. Nu e nimeni panaceul revoluţiei pînă la urmă. Dar ştiu şi eu, acolo au murit oameni, sînt copii care au rămas fără părinţi, părinţi care au rămas fără copii, şi care-i plîng şi astăzi, mai ales astăzi. Probabil că îi comemorează. Şi cu smerenie, cu pietate, să zicem pentru ei, care realmente au început revoluţia…, ei au depăşit acel, acea masă critică, să zicem, care le-a permis să-şi învingă teama, să se caţere pe tramvai. Noi n-am avut acea masă critică. În piaţă, oameni veneau şi treceau. Nu puteam conta pe faptul că ne vom coagu… ei erau mai mulţi ca noi. Şi poate că şi eu am fost cu adevărat laş atunci. N-am vrut să mor. Simţeam că lucrul acesta atunci e foarte aproape. Asta e tot. Ar fi putut fi începutul revoluţiei aici. Eu n-am avut pretenţia asta niciodată. Confraţi de-ai mei, conjuraţi de-ai mei însă, poate şi ispitiţi de gloria nepieritoare, ştiu şi eu?, sau de simpla amăgire a copilului din fiecare dintre noi. N-am avut pretenţia de a afirma categoric „revoluţia a început la Iaşi”. E greu de spus lucrul acesta. Ar fi putut începe aici. Dar aici s-a frînt, să zicem, acel început”, a afirmat Prutianu, conform mariusmioc.wordpress.com.

De asemenea, Alexandru Tacu, fost deţinut politic ieşean, semnatar în 1989, alături de Dan Petrescu, al „declaraţiei de la Iaşi”, difuzată la radio Europa Liberă pe 9 octombrie 1989 şi în care se protesta împotriva regimului Ceauşescu, a scris o carte-replică la cea publicată de Gheorge Florescu şi Casian Spiridon.

În volumul „Revoluţia la negru. Iaşi 14 decembrie 1989, începutul revoluţiei române? – o fraudă!” , apărută la Editura 3D Arte, în 2010, Alexandru Tacu cataloghează drept o fraudă istoriografică aşa-zisul început al revoluţiei române în 14 decembrie 1989 la Iaşi. „Nişte impostori au machiat o sosie, un fel de raport-lucrare, aş numi-o cu maliţiozitate antologie de truc şi chestii, prin excelenţă de sorginte tupeist-livrescă (…) Estimez discuţia asupra ‘maculaturii’ ca fiind de stringentă actualitate, deşi ceva timp de la aventura imbroglio a trecut”. „Falsificatorii de istorie, de fapt infractori de drept comun, cu o formulă brigantescă: Sesam deschide-te!, au reuşit tot ce şi-au dorit: o structură privată numită Asociaţia 14 decembrie 1989, ‘cetăţeni de onoare ai urbei’, titluri naţionale în grad de cavaler acordate de preşedintele penal Ion Iliescu” , scrie Alexandru Tacu, conform mariusmioc.wordpress.com.

De altfel, afirmaţia că la Iaşi a început Revoluţia a fost combătută şi de revoluţionarii timişoreni. „Ceea ce s-a întâmplat la Timişoara a generat schimbarea unui sistem social. Toată cinstea pentru cei de la Iaşi, dar nu cred că-i normal să sărbătorim un eşec. Tot ce s-a întâmplat la Timişoara a generat urmări. Noi, cei din Timişoara, nici nu am auzit, nu au auzit nici ieşenii ce s-a întâmplat la Iaşi. Mi se pare fără logică să se spună că Revoluţia a început acolo. Revoluţia nu a început cu un eşec. Ar fi o ruşine”, a afirmat vicepreşedintele ALTAR Timişoara, Ioan Savu,  în ianuarie 2015, conform tion.ro.

Autor: Gabriela Antoniu

Comentarii