revolutions.ro
  • O campanie împotriva uitării, marca Mediafax!

    Platforma „Revolutions” - pentru cei care vor să-şi ia istoria înapoi.

    Acum 30 de ani am avut o revoluţie...
    O revoluţie furată, spun unii, o revoluţie deturnată, susţin alţii...
    În orice caz, o revoluţie pierdută
    După 30 de ani, adevărul ne va face cu adevărat liberi!
    E timpul să le spunem din nou povestea colectivă şi poveştile individuale,
    Aşa cum nu a mai făcut-o nimeni până acum!
     
    După 30 de ani – ÎN CĂUTAREA REVOLUŢIEI PIERDUTE...
     
    O campanie împotriva uitării, marca Mediafax!
    12 dec 2014 31 afisari

Revoluţia din '89, de la schimbare la destabilizare. România, pe tabla de şah a liderilor lumii (Partea I) | VIDEO

12 dec 2019 1489 afisari
Revoluţia din '89, de la schimbare la destabilizare. România, pe tabla de şah a liderilor lumii (Partea I) | VIDEO

A fost Revoluţia din decembrie o lovitură de stat menită să ducă la destabilizarea României? Un posibil răspuns ar putea fi găsit nu doar în teoriile conspiraţioniste care au circulat în presă sau expuse în cărţi, ci şi în documente oficiale. Note ale serviciilor secrete cuprinse într-un raport al Parlamentul României converg către ideea că ţara noastră devenise un pion important pe tabla de şah a liderilor lumii în ultimele luni ale anului 1989.

La 16 iulie 1991, Senatul României a decis înfiinţarea Comisiei pentru cercetarea evenimentelor din Decembrie 1989, care, la încheierea activităţii a realizat un raport ce cuprinde informaţii obţinute în urma cercetărilor şi audierilor făcute de senatori şi pe baza documentarelor întocmite de M.Ap.N., M.I., S.R.I. şi a Parchetului General. Conform informaţiilor din preambul, acest raport se doreşte a fi “un material documentar perfectabil, care să constituie pentru istorici şi cercetători, ca de altfel şi pentru viitoarele parlamente o sursă de informare privind unul din cele mai controversate evenimente petrecute în România în acest secol.

Astfel, conform raportului, în ultimele luni ale anului 1989, România devenise nelipsită de pe agenda contactelor politico-diplomatice la nivel înalt şi a frecventelor reuniuni internaţionale. Ruşii erau optimişti cu privire la viitorul României, americanii îşi doreau acţiune şi trimiteau un nou ambasador la Bucureşti, iar francezii îşi arogau, alături de ruşi, rolul de vioara întâi în asigurarea echilibrului în Europa.

Redăm fragmente din Raportul Comisiei senatoriale privind acţiunile desfăşurate în Revoluţia din Decembrie 1989. 

În interviul acordat postului „Radio France International” la 24 noiembrie1989, consilierul prezidenţial sovietic Oleg Bogomolov declara:

<Procesul care se desfăşoară în prezent în unele ţări din Europa de est are un caracter ireversibil şi de generalitate. Anumiţi conducători politici pot să nu fie conştienţi de necesitatea unor asemenea schimbări, dar viata însăşi le-o va impune. De aceea eu privesc cu un anumit optimism evoluţia viitoare a României.> (D.S.S./SIE nota 0086 / 27.11.1989).

La 10 octombrie 1989, după încheierea reuniunii la nivel înalt a CEE de la Strassbourg, preşedintele Franţei a lansat public următoarele idei: <… problema unor provincii cum ar fi Silezia, Mazuria, Prusia Orientală, etc. trebuie să rămână intangibilă. În schimb nu trebuie să se omită existenţa divergenţelor între Ungaria şi România în problema Transilvaniei sau problema Basarabiei... Franţa şi URSS trebuie să-şi reia rolul de asigurare a echilibrului în Europa, aşa cum au făcut-o de secole”. Declarându-se în dezacord cu Înţelegerile convenite la Yalta, a menţionat că acestea au dus nu numai la divizarea Europei ci, mai ales,>la consfinţirea dominaţiei continentului de către SUA şi URSS”.

(D.S.S./SIE/nota 00288 din 12.12.1989).

Bush senior : Aş dori să vad unele acţiuni şi în această ţară

Buletinul de ştiri al Casei Albe a publicat un interviu al preşedintelui George Bush, acordat unor ziarişti americani, în care referitor la România se spuneau următoarele:<„Aş dori să vad unele acţiuni şi în această ţară… Nu ştiu când se va întâmpla acest lucru. Am trimis în România un nou ambasador, Alan Green, care îmi este prieten. L-am trimis în România tocmai pentru că este un om ferm şi intransigent, ce cunoaşte bine părerile mele despre democraţie şi libertate. Cred că Alan Green a plecat la 29 noiembrie 1989 spre România şi el va prezenta punctul nostru de vedere, al meu personal, preşedintelui Nicolae Ceauşescu. În orice caz vom încerca, dar va fi foarte greu.>

Conform aceluiaşi buletin de ştiri al Casei Albe, adjunctul secretarului de stat al SUA pentru problemele Europei şi Canadei, Raymond Seitz, a declarat la o conferinţă de presă ţinută la Washington următoarele: <Nu pot să anticipez ce se va întâmpla în România. Este o ţară insensibilă sau imună la toate schimbările care au loc în Europa răsăriteană. Ea are unele particularităţi proprii. Situaţia drepturilor omului este de-a dreptul deprimantă. Pentru moment nu există nici un indiciu că ceea ce s-a întâmplat în mod atât de fericit şi salutar în majoritatea altor regiuni din Europa răsăriteană se va întâmpla şi în România. Dar în orice caz „îi ţinem pumnii>. (D.S.S./SIE/ Nota 277 din02.12.1989).

Iată cum comentează doi americani M.R. Beschloss şi S. Talbott după cinci ani de la evenimente: <… S-ar fi putut ca Baker să aibă şi alte motive, în afară de dorinţa sa de a pune capăt vărsării de sânge. Statele Unite tocmai lansaseră o invazie masivă în Panama, numită Operaţiunea Cauza Justă, al cărui principal scop era să-1 înlăture de la putere pe dictatorul statului, gl. Manuel Noriega, şi să-1 aducă înapoi, în Florida pentru a fi judecat că-ci era acuzat de trafic de droguri. Baker i-a cerul lui Matlock telegrafic să-i sondeze pe sovietici în legătură cu atitudinea lor în problema României. Când Matlock s-a dus la Comitetul Central şi la Ministerul de Externe, unii dintre sovietici şi-au pus întrebarea dacă nu cumva americanii le întindeau o <<cursă>> sau încercau să-i implice într-o <<provocare>>. Îl suspectau pe Bush şi pe Baker că vor să convingă Uniunea Sovietică să se reîntoarcă la genul de comportament, care cauzase atâtea necazuri în trecut. Apoi (1954-1968), dacă forţele sovietice vor intra în România, Statele Unite vor condamna în mod public intervenţia.

Şevardnadze nu cade în posibila cursă şi îi spune de-a dreptul lui Matlock că găsea sugestia lui Bush, nu sinistră, ci doar stupidă. Era <categoric împotriva unei intervenţii din afară. Revoluţia Românilor era treaba lor şi a nimănui altcuiva. Orice fel de amestec din partea Uniunii Sovietice l-ar transforma pe Ceauşescu într-un martir>.

Citând situaţia din Panama, Ivan Aboimov, unul din adjuncţii lui Şevardnadze, remarcă faţă de Matlock cu nedisimulată amărăciune:

<- Se pare că v-am transmis dumneavoastră Doctrina Brejnev!>.

De fapt aceste declaraţii, cât şi cartea lui Gyula Horn, premierul ungar, care se referea tot la acest moment ori la ajutorul <maghiar>, dat poporului român în Decembrie 1989, vin să confirme punctul de vedere al primei comisii senatoriale exprimat încă din anul 1991”, se arată în raport.

Întâlnirea Mitterand – Gorbaciov, decisivă pentru soarta lui Ceauşescu

Documentul redă şi un articol România Liberă, semnat de A.Vladimir, care ajunge la aceeaşi concluzie cu senatorii din comisie: eliminarea lui Nicolae Ceauşescu a fost pecetluită la întâlnirea Mitterand – Gorbaciov de la Kiev, desfăşurată cu câteva săptămâni înaintea declanşării evenimentelor din Decembrie.

“Imediat după ’90, dl Dan Amadeu Lăzărescu, a dezvăluit că în septembrie ’89, fiind la Paris, cu ocazia unui Congres Internaţional de Istorie, a aflat de la Marcel Schapira (importantă personalitate a francmasoneriei româneşti şi internaţionale) că Occidentul căzuse de acord cu Gorbaciov, asupra necesităţii eliminării lui Ceauşescu, şi că, în acest scop, fusese desemnat un general pentru aducerea la îndeplinire a operaţiunii. Menţionăm că în vara lui ’89, au avut loc în Ungaria câteva contacte între generali români şi ofiţeri ungari şi sovietici. Astfel, deşi ocultată de istoricii evenimentelor din decembrie ’89, a avut loc o întâlnire între gl. Guşă şi Karpati, ministrul apărării din Ungaria, ale cărei detalii nu au fost făcute niciodată cunoscute nici de o parte, nici de cealaltă. În acelaşi timp gl. Chiţac şi gl. Victor Stănculescu, au vizitat şi ei Ungaria, având – potrivit anumitor surse – o serie de contacte la cartierul general al Armatei Sud a U.R.S.S., unitate care-şi avea statul major în Ungaria şi misiunea de a asigura întreg flancul balcanic al U.R.S.S. În cadrul Armatei Sud funcţiona şi o unitate specială SPEŢNAZ, a GRU, formată atât din militari specializaţi în cercetare-diversiune, în spatele frontului cât şi din civili – aşa numiţii <visautniki> – pregătiţi să acţioneze în teritoriu, deghizaţi în turişti, după ce anterior se familiarizau cu regiunea călătorind în grupuri de sindicalişti sportivi, fruntaşi în producţie, etc. De fiecare dată când grupuri de „visautniki” soseau în excursii (recunoaştere), aceştia erau însoţiţi de ghizi translatori, asiguraţi exclusiv din cadrul rezidenţei sovietice în ţara respectivă, furnizaţi de ambasadele U.R.S.S. Niciodată de ghizi locali. Armamentul uşor şi aparatura de comunicaţie sofisticată, dar portabilă şi lesne camuflabilă, ale acestor „visautniki” a atras mai de mult atenţia serviciilor secrete occidentale. După mai bine de 10 ani de investigaţii, aceştia au descoperit, cu stupoare, că <visautniki> sovietici, erau mai bine echipaţi decât unităţile cercetare diversiune din occident. Probabil că de aceea a fost atât de sigur pe el Gorbaciov atunci când pe 20 decembrie 1989 a anunţat în mijlocul unei sesiuni a Sovietului Suprem: În următoarele 24 de ore în România vor intervenii schimbări radicale. <Visautniki> erau la datorie în plină acţiune semnalată peste tot. Se pare însă, că era prea târziu. Revoluţia începuse, Gorbaciov nu se înşelase. Alt personaj politic la curent era Mitterrand.”, se arată în articolul citat de raportul senatorial.

România, pe lista ţărilor-problemă la întâlnirea Bush-Gorbaciov

Documentul precizează, totodată, că România a fost nelipsită de pe agenda contactelor politico-diplomatice la nivel înalt şi a frecventelor reuniuni ale unor organisme suprastatale, organizate în perioada de referinţă:

„ <Raportăm următoarele informaţii obţinute pe mai multe linii cu privire la întâlnirea dintre Bush şi Gorbaciov: în cadrul noilor convorbiri la nivel înalt dintre SUA şi URSS, organizate la iniţiativa sovieticilor, cele doua părţi vor aborda cu prioritate probleme privind redefinirea sferelor de influenţă şi elaborarea unei noi strategii comune care să le asigure în continuare un rol dominant în toate problemele internaţionale… Sunt date că URSS va face noi concesii în favoarea americanilor în schimbul obţinerii de ajutoare economice şi financiare. Se urmăreşte stabilirea unui nou echilibru pe continentul european, care să permită atenuarea treptată a diferenţelor de sistem politic şi economic între ţările socialiste şi cele capitaliste….….>

Din datele de care dispunem rezultă că la întâlnirea dintre Bush şi Gorbaciov ar urma să se discute şi problema exercitării de noi presiuni coordonate asupra acelor ţări socialiste care nu au trecut la aplicarea de <<reforme reale>>, fiind avute în vedere îndeosebi R.P. Chineză, Cuba şi România.

Cu privire la ţara noastră, Bush va releva că statele membre ale NATO vor continua aplicarea de restricţii în relaţiile lor cu România şi va solicita ca şi URSS să procedeze în mod similar, mai ales prin reducerea livrărilor sovietice de ţiţei, gaz metan şi minereu de fier…În cadrul consultărilor din ultimele zile cu administraţia de la Washington guvernele Angliei, Franţei, R.F. Germania şi Italiei au insistat pentru: ca fiecare dintre statele vest-europene să aibă un rol sporit în influenţarea situaţiei din Europa de Est, astfel încât să-şi asigure promovarea propriilor interese pe termen lung în această zonă.> (D.S.S./SIE/ Notă raport 00275 din 01.12.1989)

La întâlnirea dintre cancelarul Kohl şi preşedintele Mitterand pe plan mai larg <…s-a stabilit să se intensifice aplicarea măsurilor elaborate în cadrul NATO pentru stimularea evoluţiilor din Europa de Est, îndeosebi prin sprijinirea constituirii unui front comun al forţelor de opoziţie din ţările socialiste.> (D.S.S./nota SIE 00252/793/07.11.1989).

Administraţia americană a comunicat principalilor aliaţi din NATO <… evenimentele din Europa de est se desfăşoară cu rapiditate, fiind necesară o coordonare şi mai strânsă între statele membre ale Alianţei Nord-Atlantice pentru controlarea situaţiei şi accelerarea cursului favorabil intereselor Occidentului. În acest sens trebuie să se asigure o redistribuire a rolurilor statelor occidentale şi o mai mare implicare a lor în acţiunile de influenţare a evoluţiilor din diferite ţări socialiste. SUA se vor concentra îndeosebi asupra situaţiei din URSS urmând ca RFG şi Marea Britanie să se ocupe mai mult de problemele legate de RDG, Polonia, Cehoslovacia, iar Franţa şi Italia de cele privind Ungaria, Bulgaria şi România> (D.S.S./SIE / Nota 00257/815 din 13.11.1989)

Ce urmărea Parisul prin convocarea unei reuniuni de urgenţă

<Prin iniţiativa de a convoca la Paris o reuniune de urgenţă a şefilor de stat şi de guvern ai ţărilor membre ale Pieţei Comune, preşedintele francez urmăreşte să promoveze unele din punctele de vedere ale Franţei în problema evenimentelor ce au loc în unele ţări din Europa de est. Cu acest prilej partea franceză va insista pentru:

– adoptarea unei poziţii unitare la nivelul CEE faţă de evoluţiile din unele ţări est-europene, pornind de la premisa că actuala conjunctură oferă condiţii favorabile iniţierii de noi măsuri de coordonate care să permită  obţinerea unor poziţii tot mai influente în statele respective;

– implicarea sporită a ţărilor comunitare în acţiunile de destabilizare a situaţiei din Europa de est şi prevenirea realizării unor înţelegeri separate între SUA şi URSS privind impunerea unui nou echilibru pe continent care să nu ţină seama de obiectivele pe termen lung ale comunităţii vest-europene;

– susţinerea ţărilor din Europa de Est care au trecut pe calea reformelor, atât prin acordarea de ajutoare financiare limitate, cât mai ales prin determinarea adoptării de către acestea a unor măsuri pentru extinderea aplicării mecanismelor economiei de piaţă;

– abţinerea de la stimularea în continuare a fluxului de persoane din est către vest, pe de o parte pentru a nu se crea probleme economice şi chiar conflicte sociale în Europa Occidentală şi pe de altă parte pentru a se încuraja direct constituirea în ţările socialiste a unei <<mase de manevră>> formată din cetăţeni nemulţumiţi, pretabili la acţiuni protestatare.> (D.S.S./SIE/ Nota 00260 din 16.11.1989).

Printre hotărârile reuniunii de la Paris a şefilor de stat şi de guvern ai ţărilor membre ale CEE <cu privire la ţara noastră, în contextul poziţiilor concertate ale SUA şi URSS, se are în vedere intensificarea acţiunilor vizând crearea unor tensiuni interne, destabilizatoare prin folosirea unor stări de nemulţumire şi incitări în mediul minorităţii maghiare considerându-se că în acest fel România ar putea fi determinată să nu mai obstrucţioneze procesele ce au loc în est> (D.S.S./SIE /nota 00263/22.11.1989).

Cu acelaşi prilej, preşedintele SUA, în discuţiile purtate cu şefii de stat şi de guvern ai ţărilor NATO a prezentat în esenţă următoarele: Poziţia pe care s-a situate Gorbaciov atestă că Uniunea Sovietică este dispusă  să  facă   în   continuare  concesii  substanţiale  în  majoritatea problemelor de interes pentru Occident. Ca urmare, statele NATO trebuie să facă uz de toate posibilităţile şi pârghiile de care dispun pentru a determina accelerarea procesului de reforme din Europa de Est.” (D.S.S./SIE/ Nota raport 00282 din 05.12.1989)

Măsurile stabilite la astfel de reuniuni par să se materializeze rapid, printr-o mare diversitate de mijloace şi metode: <Din date certe rezultă că după recenta reuniune la nivel înalt a NATO de la Bruxelles, guvernul Olandei preconizează următoarele orientări privind relaţiile cu România: <<…. intensificarea campaniei propagandistice de denigrare a realităţilor din România şi stimularea prin toate mijloacele, inclusiv prin posibilităţile Ambasadei Olandei la Bucureşti, a elementelor protestatare din ţara noastră; sprijinirea în continuare a organizării în Olanda de manifestări antiromâneşti, îndeosebi pe tema pretinsei nerespectări a drepturilor omului şi a programului de modernizare a localităţilor; tolerarea pe mai departe a activităţii grupurilor iredentiste-maghiare din Olanda.>> (D.S.S./SIE/ Nota raport 00286 din 11.11.1989)

CIA se implică prin propria organizaţie

<Recent CIA a înfiinţat o organizaţie denumită <<Trust Organization>>, care îşi propune: încurajarea şi sprijinirea mişcării de dizidenţă în ţările socialiste; organizarea şi dirijarea activităţilor informative în rândul emigraţiei originare din aceste ţări; iniţierea unor acţiuni îndreptate contra statelor socialiste prin intermediul elementelor ostile din rândul emigraţiei sau al dizidenţei. Organizaţia nou-creată îşi are sediul central în California şi filiale în RFG şi Austria, activităţile fiind finanţate de CIA şi serviciile speciale ale ţărilor membre ale NATO. Instruirea acestora este făcută de un grup special constituit din foste cadre ale serviciilor de informaţii din ţările socialiste, care au trădat, între acestea numărându-se şi Pacepa. Printre acţiunile considerate reuşite ale lui <<Trust Organization>> este contribuţia adusă la destabilizarea politico-socială din Polonia, Ungaria şi RDG. Potrivit datelor ce le deţinem, pentru viitor, organizaţia îşi propune să-şi concentreze acţiunile cu preponderenţă împotriva României şi Cehoslovaciei.” (D.S.S./SIE. Nota 00444/814 din 14.11.1989).

Autor: Gabriela Antoniu

CITEŞTE ŞI: Revoluţia din `89, de la schimbare la destabilizare. Presa internaţională, instrument de manipulare şi dezinformare (Partea a II-a)

(Va urma)

12 dec 2019 1489 afisari

Comentarii