Ne alăturăm şi noi efortului de a face lumină asupra evenimentelor  din decembrie 1989, fără pretenţia de a fi exhaustivi, lăsând Cezarului ce e al Cezarului. Începând de astăzi, Mediafax lansează campania-eveniment „După 30 de ani. În căutarea Revoluţiei pierdute”.

V-aţi putea întreba ce s-ar mai putea spune, scrie, după 30 de ani, când peste memoria martorilor acelor evenimente s-a pus patina timpului, destinul i-a luat de lângă noi sau adevărul s-a sfărâmat în tabere, una mai categorică decât cealaltă, în a-şi susţine propria versiune.

Da, mai sunt multe de spus, de scris, de arătat. Campania „După 30 de ani. În căutarea Revoluţiei pierdute” vine cu imagini inedite, mărturii nevăzute şi neauzite de 30 de ani. Dar, pe lângă toate acestea şi dincolo de ele, pentru că suntem datori faţă de noile generaţii, vom explica de ce într-un decembrie 1989, noi, românii, am spus „Destul!”

Sunt încă tineri care nu ştiu cine au fost Nicolae şi Elena Ceauşescu şi PCR, autorii unui regim în care viaţa de zi cu zi li s-ar părea acum science-fiction. Nu ştiu că nu exista democraţie, că nu existau nici cele mai elementare drepturi, că se mânca pe cartelă, că se stătea la cozi imense pentru produse de bază, că se trăia în frig şi la lumânare, că erau două ore de program la tv, că nu puteai circula liber, că satele erau distruse şi ţăranii mutaţi cu forţa la bloc, că puteai să mori în beciurile Securităţii, în puşcării sau la Canal dacă îndrăzneai să critici regimul. Iar exemplele pot continua.

Aşadar, în decembrie 1989, tinerii trebuie să ştie că românii au ieşit în stradă nu pentru că ar fi vrut ceva în plus, ci pentru că nu aveau nimic. Iar noi, prin campania Mediafax, ne asumăm această responsabilitate.

Revoluţia ne-a adus darul unei libertăţi la care nu puteam visa, iar povestea acestui dar trebuie spusă. Fără patimă, simplu, curat. Şi apoi trebuie să vedem ce am făcut cu această libertate, de unde am plecat, drumul parcurs şi unde am ajuns. Câte dintre revendicările strigate pe străzi şi din balcoane în acel decembrie însângerat s-au îndeplinit sau îşi mai aşteaptă împlinirea? E nevoie, după 30 de ani, să ne luăm Revoluţia înapoi? Şi dacă da, cum s-a ajuns aici? Dacă nu, cum facem s-o păstrăm vie în memoria colectivă? Campania îşi asumă misiunea de a răspunde la aceste întrebări.

În cei 30 de ani scurşi de la iarna libertăţii noastre s-au adunat în paginile istoriei recente fapte, oameni, evenimente. Avem datoria să le punem în ordine, să le relatăm aşa cum s-au întâmplat, să le descriem aşa cum au fost, iar acolo unde e evident, să tragem concluziile care se impun. Şi campania Mediafax asta îşi propune.

Pentru a ajunge acolo, trebuie să începem cu începutul, cu vântul schimbării care începuse să bată peste Europa de Est, împins dinspre Vest.

Până să ajungă la Timişoara, Revoluţia a făcut mai întâi un ocol, chiar dacă în ţară au fost mai multe încercări de a-i grăbi sosirea. Schimbarea a ajuns în Polonia, Ungaria, apoi în Germania dărâmând Zidul Berlinului, Cehoslovacia şi Bulgaria.

În seara zilei de 15 decembrie 1989, primele scântei ale Revoluţiei ajungeau în faţa casei pastorului reformat Laslo Tokes din Timişoara. A doua zi începea Revoluţia de la Timişoara, şi, lăsând în urmă morţi şi răniţi, victime ale unui regim hotărât să se menţină la putere cu orice preţ, cuprindea încet ţara, ajungând şi la Bucureşti.

Acum, după 30 de ani, statutul de erou al pastorului reformat este pus sub semnul întrebării. Vom vedea cine sunt detractorii şi ce spune Laslzlo Tokes despre ceea ce s-a considerat a fi declanşatorul primei revoluţii transmise în direct la TV şi cea mai sângeroasă din Europa de est.

Şi la Bucureşti, libertatea românilor se câştiga cu sânge. Pe 21 decembrie 1989, cu ocazia unui miting convocat de Nicolae Ceauşescu, oamenii aduşi din fabrici au transformat osanalele în lozinci anti-regim. Nicolae şi Elena Ceauşescu fug cu elicopterul de pe clădirea CC din centrul Capitalei, sunt prinşi la Tîrgovişte, iar pe 25 decembrie, în prima zi de Crăciun, au fost judecaţi şi executaţi.

Până la momentul execuţiei, toţi cei adunaţi în Capitală pe baricadele libertăţii au avut de înfruntat şenilele tancurilor, ploaia de gloanţe ale unor misterioşi terorişti, dar şi bâlbele militare generate de duble şi triple comenzi. Au murit foarte mulţi tineri, iar viaţa lor a fost preţul raţiei de libertate, cumpărate în ziua de Crăciun, odată cu împuşcarea Ceauşeştilor.

De atunci au trecut 30 de ani, copiii Revoluţiei au proprii urmaşi, iar noi, toţi cei rămaşi în urmă, suntem datori să căutăm şi să aflăm cine a tras în 16-22 decembrie, dacă au existat terorişti, cine sunt ei, cine sunt vinovaţii pentru sutele de morţi, şi nu în ultimul rând, a fost revoluţie sau nu a fost?

După 30 de ani, Dosarul Revoluţiei a fost trimis în judecată, iar rechizitoriul arată că în decembrie 89 a fost o lovitură de stat pusă la cale de o grupare dizidentă care a avut drept scop înlăturarea fostului preşedinte Nicolae Ceauşescu, dar menţinerea României în sfera de influenţă a fostei URSS. Vom prezenta şi afla din mărturiile depuse la dosar care au fost evenimentele ce au condus la o asemenea concluzie.

Şi dacă nu a fost lovitură de stat, şi am făcut într-adevăr o revoluţie, am ştiut, noi, românii, ce revoluţie am făcut?

La această ultimă întrebare, privind în prezent şi lucrurile la suprafaţă, răspunsul pare simplu. Trăim în democraţie, avem drepturi şi libertăţi, economie de piaţă, suntem în NATO şi în UE.

Parcursul României în ultimii 30 de ani arată însă că lucrurile nu au fost chiar atât de simple, iar campania Mediafax va prezenta momentele-cheie ale primilor ani postdecembrişti, la fel de tumultoşi ca şi evenimentele din decembrie 89.

Urmează:

1. Drumul ocolit al Revoluţiei către Timişoara
2. Laszlo Tokes, erou sau primul fake al Revoluţiei?
3. Tu ştii de ce ne-am luat raţia de Libertate?